Adolescenţa, o perioadă frumoasă a vieţii. În urmă cu cateva zile am rememorat acea perioadă cu ai mei colegi şi profesori cu ocazia aniversării a 10 de la absolvirea liceului. A fost emoţionant şi frumos.
Chiar daca sunt puţin mai nostalgică atunci când vorbesc de şcoală, aceasta pentru mine reprezintă respect, dăruire, emoţie, umanitate, veselie, colegi haioşi şi inteligenţi, experienţe adolescentine felurite, atmosfera livrească, cunoaştere, şi profesori buni pedagogici cu ataşament faţa de elevi. Profesorii şi-au pus amprenta în drumul pe care l-am ales. Fiecare profesor a avut o contribuţie în formarea noastră. Cuvântul are o forţă supremă deoarece acesta poate influenţa negativ sau pozitiv evoluţia persoanelor, poate clădi sau nărui speranţe. Iată importanţa unor buni pedagogi. Deşi sistemul educaţional a suferit numeroase transformări iar unele în sens negativ, educaţia este fundamentul omului.
Când am păşit în liceu m-am văzut pe mine de acum 10 ani, eleva timidă, veselă, pasiontă de citit, ce îşi dorea ca să schimbe lumea, aşa cum probabil gândeau mulţi dintre colegii mei. Nu am schimbat lumea, ci am încercat să cunosc cât mai mult din ceea ce îmi place, mi-am schimbat unele mentalităţi ce erau dăunătoare, am devenit mai liberă în gândire,mai tolerantă cu ceilalţi, însă, esenţa a rămas aceeaşi, aşa cum am observat şi la colegii mei. De aceea, la astfel de întâlniri cred ca fiecare persoană, în primul rând se reîntâlneşte cu copilul / adolescentul ce azi a ajuns la maturitate, ce azi are poate familie, copii. În spatele măştii de oameni maturi ce o afişăm de atâtea ori, există copilul ce se bucură, plânge şi râde cu adevărat.
D-na diriginte a pregatit şi un program artistic în cinstea acestui eveniment cu niste copilaşi din clasele de liceu, m-a bucurat să văd că totuşi, deşi vremurile s-au schimbat foarte mult din adolescenţa mea, mai sunt elevi educaţi, talentaţi şi frumoşi din toate punctele de vedere.
M-am bucurat sa ma reîntâlnesc cu ai mei colegi, căci, din pacate, timp de 10 ani nu am mai ţinut legătura, îmi pare rău că unii dintre ei nu au putut să vină dar sper să-i revăd cât mai curând.Timpul mi se pare că s-a comprimat deoarece aceşti 10 ani au trecut ca un fulger de parcă ieri a fost, dar acestea sunt legile universului. Colegii sunt aşa cum îi ştiam din liceu, ceea ce mi-a întărit credinţa că esenţa omului nu prea se schimbă, şi drumul ales pe plan profesional era previzibil şi au confirmat prin rezultate, ingineri, economişti, medici, profesori, poliţişti, funcţionari, întreprinzători. Unii căsătoriţi, cu copii, alţii singuri, alţii divorţaţi, tabloul societăţii în care trăim, cert este că toţii am cunoscut experienţe pe toate planurile. Am vorbit, am povestit care ce a mai făcut, ne-am petrecut la restaurant, apoi toţi am plecat în locurile în care activăm cu promisiunea că vom ţine legătura şi ne vom vedea mai des! La mulţi ani şi pe curând !!
